Monday 6 June 2016

5 iunie

" Here comes the girl with the borken smile." - Maroon 5 
 La sfarsitul zilei, este vorba despre acele cateva clipe de fericire absoluta si despre acei cativa oameni care, uneori, au contribuit la fericirea ta. 
Aseara a fost despre mine, despre viata mea pe care, in ciuda zilelor pe care as vrea sa le uit, vreau sa o traiesc din plin. Poate ca merita sa traiesti fiecare zi cu speranta ca aceea va fi una din zilele pe care n-ai sa le uiti, in care vei fi fericit indiferent de lacrimile pe care ti le aduce trecutul si fricile pe care ti le rezerva viitorul. 
Zile in care va fi totul doar prezent si doar fericire. 
Ieri am trait miracolul unei astfel de zi si m-am simtit implinita fiindca am avut sansa sa traiesc cateva experiente care mi-au redat puterea si sa intalnesc cativa oameni care am crezut in mine si care mi-au dorit, poate macar pentru cateva clipe, fericire. Este totul despre ieri si despre alte cateva zile in care am trait, nu doar am existat. 
Mi s-au scurs prin vene rauri de emotii si cred cu adevarat ca, in ciuda durerii, a dezamagirilor si a lucrurilor pe care nu le putem schimba, viata merita traita pentru acele cateva zile, ore, minute, secunde in care te simti fericit si impacat .
Vara trecuta am trait o zi perfecta cu o persoana pe care n-am s-o uit, vara asta, s-a intamplat un alt eveniment minunat . Atunci am fost pe o plaja pustie, cu valuri inalte ce se chinuiau sa cada peste trupurile noastre ghemuite undeva la mal, ieri am fost intr-o capitala ce nu poate sa rasufle de atatia oameni, mergand kilometrii in sir pe niste strazi necunoscute, cu o persoana fara de care n-ar fi fost nimic din toate astea posibil. 
Ne-am ratacit intr-un parc imbibat in parfum de salcami si trandafiri, pe strazi in care s-a scris istorie iar mai apoi, in fata muzicii. Ei au cantat, noi am visat. Eu am visat ca traiesc, si era real . Eram reala si sentimentele mele la fel.
 Si atunci am plans cu lacrimi fierbinti, dar nu de prea mult zbucium sufletesc, ci de fericire. Am trait toti acesti ani doar ca sa plang, de doua ori, de fericire. Am plans cantad din suflet, plangand din suflet si visand. M-am gandit atunci la toate momentele fericite, la toti oamenii care mi-au schimbat cursul vietii pana acum, m-am gandit la parintii mei si, cel mai mult, m-am gandit la mine.
Si am plans, dorindu-mi sa nu mai treaca timpul niciodata, sa stau asa, acolo, bucurandu-ma de propria-mi viata, uitandu-ma la cer si cantand iar si iar si iar. Pentru cateva ore, lumea a fost perfecta si Dumnezeu a fost cu noi, cu mine, mai mult ca oricand. Si am iubit chiar si suferinta, pentru ca face parte din mine, si pe toti oamenii care m-au ranit candva, fiindca fara ei, multe lucruri n-ar fi fost la fel..Am multumit in sinea mea, celor care cantau, fiindca fara ei...n-ar fi fost posibil. 
Mi-am dat toata vocea, energia si puterea in a trai cu intensitate maxima clipele unice, de neuitat pe care, dintre toti oamenii din lume,  mie mi-a fost dat sa le traiesc. Si a meritat tot si probabil asa este mereu, chiar si cand nu-mi dau seama, chiar si cand nu mai cred, chiar si cand nu mai pot. 
In fond, la sfarsitul zilei, la sfarsitul vietii, poate ca doar astfel de momente vor conta si vor ramane.

Ascunsa

No comments:

Post a Comment

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. " - M.Eminescu

" In ochii fericirii ma uit pierdut si plang. "  - M.Eminescu