A ras .

   ..
Ma simteam ca o proasta , din nou , as fi vrut sa dau timpul inapoi cu zece minute , sa raman undeva , oriunde , singura.
Credeam ca suntem prieteni.
Ma rog , nu credeam , dar credeam macar ca ma respecta .
L-am strigat , nu mi-a raspuns , vorbea la telefon in timp ce mergea , m-am tinut dupa el  , acest " prieten " , l-am intrebat din nou daca merge acasa , a dat din cap.
Am mers cu cativa metri in spatele lui , nu puteam sa-l ajung , m-a vazut si .. el , imi doream sa nu mai dau ochiii cu el niciodata dar se pare ca soarta e de alta parere.
Ne despartim la intrarea pe doua alei , eu ma tin dupa "prieten" el se duce cu alta colega . 
Ma simt ca o proasta , prietenul merge repede , nu inteleg de ce , se intalneste pe drum cu o fata , o saruta , mai era inca cineva , mergem putin si imi spune ca ei merg la mall . Imi arunca un " pa " .
Raman singura .
Vad soseaua umeda , imi vine sa ma arunc sub copaci , sa inchid ochii si sa ma prefac ca nu exist .
Merg putin...aproape ca-mi vine sa rad. Aproape ca-mi vine sa rad de prostia mea , de tot ce patesc in fiecare zi ... De toata existenta asta nesuferita.
In statie , el cu colega-sa , zic cu voce tare inainte sa ne apropiem unii de altii " De ce ?! De ce ?! DE CE ?! " 
-Dar , unde sunt ceilalti ?
-Um...pai , s-au dus la mall ..
El , ma priveste si incepe sa rada , stiu exact ce gandeste . Inca nu vorbeste cu mine , de aproape trei saptamani . Incepe sa rada . Rade , din ce in ce mai mult . 
Se gandeste la cat de proasta sunt , m-a vazut cum m-am tinut dupa acest " prieten " , m-a lasat balta , probabil se gandeste ca asa patesc pentru ca n-am fost in stare sa-mi calc pe orgoliu si sa fac ce voia el sa fac...
Iar eu , sunt stapana pe mine , zambesc si spun ca trebuie sa plec , pierd microbuzul..
El radea ... as fi vrut sa pot sa-mi dau drumul la lacrimile alea care mi se adunau in gat , as fi vrut sa il bat cu mainile in piept , as fi vrut sa-i spun ce viata jalnica am , cum urasc tot , cum ma urasc .
As fi vrut sa-i spun ca abia daca am un singur prieten si cateodata nici pe ala , as fi vrut sa-i zic ca de cand nu mai vorbeste cu mine totul e mult mai rau decat era , as fi vrut sa-l acuz si as fi vrut sa-i spun ca am nevoie de el , ca ma gandesc la el in fiecare zi , ca m-a facut sa plang , el si toate persoanele din jurul meu.
Imi intorc spatele si plec , imi imaginez ce-au vorbit despre mine dupa ce am plecat ,  imi imaginez cat a fost de amuzant...Totul.
Iar maine , maine trebuie sa ma duc iar la liceu , sa rezist inca o zi.. pana cand .. pana cand ce ?
M-am obisnuit asa.
Mi-e dor de o multime de oameni , mi-e dor sa fiu fericita , oare ii e dor cuiva de mine ? Oare ma iubeste cineva  ? Nu , nu ma iubeste , cred ca sunt mai singura decat am fost vreodata si nici macar nu stiu de ce , ce-am facut sa merit astea.. ce n-am facut sa merit mai bine.
Ma doare atat de tare tot , nici macar sa plang nu mai pot . Nu stiu...ce sa fac..
Ascunsa